Clodprints’s Weblog

sa zicem ca ,,esti pe val” si ca toate-ti merg bine, ca toata munca iti e rasplatita cu varf si indesat si ca primesti mai mult decat sperai…ce mai, iti era dor de putina glorie si in sfarsit o ai. si deschizi ochii si vezi ca ai reusit si ca nu mai e doar un vis…e realitatea care-ti surade …si totusi era mai bine cand visai

de cateva zile am dat si eu de televizor:D…si de fiecare data cand vad reclama la ROM, am o senzatie ciudata:ma amuz, ma intristez si ma enervez in acelasi timp. Este reclama manelistul care transforma visul diurn al unei tipe in cosmar. Din pacate lucrurile astea se intampla si in realitate nu doar in visele urate si da, suntem o tara cu 85%manelisti.. asta e realitatea, e bine ca putem rade de ea. Si totusi sa asociem manelistii cu senzatiile tari romanesti, oricat de ironici si de comici am vrea sa fim, mi se pare acelasi lucru ca ,,traieste romaneste” de la Adria…asociem Romania cu sucuri ieftine si cu manelisti…traiasca brandingul de tara!(cum ar spune cis:P)

gata! nu avem timp de astenii, melancolii si tot felu de stari care sa ne scoata din sarite….a venit primavara si e plina de proiecte care mai de care mai misto(spun asta fara a fi deloc ironica)

in clasamenyul proiectelor locu’ intai se acorda fara doar si poate: echipei SUNtm(suntem si mai avem si un soare cu noi-care a micsorat norisoru(detalii tehnice doar pt cunoscatori..)anitza, cami, sebi, stefan si cu mine facem proiect pt Olimpiadele Comunicarii..detalii pe blog!…check it out!

cat imi place cuvantu asta teatru…e unul dintre putinele cuvinte adevarate…

Cand am iesit din teatru , sentimental de tristete, de neputinta, de neincredere si de dezamagire fata de lume, de oras, de mine n-a disparut…..si presimt ca nu o sa dispara prea curand..SUNTEM FERICITI DIN LIPSA DE IMAGINATIE….fraza asta ma urmareste din liceu…si de fiecare data cand ma simt f bine, cand rad, cand sunt bucuroasa…imi vine in minte si nu ma lasa sa ma bucur pana la capat….am incercat de multe ori sa o combat, atat singura cat si cu prieteni de-ai mei…degeaba…e ca o sentinta care iti vine in minte exact cand nu trebuie…e ca un blestem, ca un glas care-ti aduce aminte: ce urmeaza, ce lipseste, ce se intampla de fapt, de ce se intampla…ce a fost, ce va veni…

m-am bucurat totusi azi..intr-un fel cat se poate de nostalgic: sunt inca aceeasi visatoare din liceu si asa voi fi mereu, replicile pe care le-am memorat inca de cand am citit piesa prima data, au avut acelasi impact asupra mea ca acum 2 ani si jumate cand l-am intalnit prima oara pe Camil Petrescu..bucurestiul cel rau, murdar, nedrept, ispititor… nu a reusit sa schimbe absolut nimic din mine..si asta imi da o satisfactie enorma..voi continua sa fiu ,,naiva” dupa unii si sa cred in dreptatea in care credea si gelu, in faptul ca oamenii trebuie si pot sa lupte pentru ea, in faptul ca trebuie sa fim mai buni..intotdeauna, sa cred in mine si in noi…..

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!